Protagoniști: soprană Cristina Fieraru , cu vocea sa luminoasă, și super chitaristul Maxim Belciug , în rol de orchestră. Programul propune unele dintre cele mai frumoase partituri ale repertoriului vocal, precum lamento-ul Didonei din opera Dido and Æneas de Henry Purcell ori neîntrecutele șlagăre baroce „Ombra mai fù", din opera Serse, și „Lascia ch'io pianga", din opera Rinaldo, ambele de Georg Friedrich Händel, alături de pacea chitarei solo în vreo arie de Johann Sebastian Bach și piese celebre precum Santa Lucia sau 'O sole mio, într-o selecție care oferă publicului ceva ce un spectacol de operă nu își propune niciodată: frumusețea în stare concentrată. Există o energie aparte într-un astfel de concert, când vocea tulburătoare și luminoasă a sopranei ă fiecare partitură în emoție pură, iar acordurile limpezi ale chitarei vestesc iubire, bucurie, dor, speranță, tinerețe. Nu e ca la teatru, unde spectacolul e exterior, în fața ochilor, pe scenă; aici dezlănțuirea e interioară. O emoție o cheamă pe următoarea. O arie o luminează pe alta, iar poveștile se desfășoară în inima fiecăruia. O fecioară care se sacrifică din dragoste și o floare a iubirii. O plimbare pe lângă plopii fără soț. Un cântec de pahar. Un moment de adorație în fața măreției naturii. O ieșire cu barca într-o zi cu soare. Toate acestea sunt guri de rai pe care le purtăm în noi, iar muzica e cheia care deschide poarta. Așa cum spunea Andrei Pleșu cândva, "orice sală de concert